Ozon - Wikipedia · Qortora

Ozon - Wikipedia Sari la conținut Meniul principal Meniul principal mută în bara laterală ascunde Navigare Pagina principală Schimbări recente Cafenea Articol aleatoriu Facebook Participare Cum încep pe Wikipedia Ajutor Portaluri tematice Articole cerute Pagini speciale Căutare Căutare Aspect Donații Creare cont Autentificare Unelte personale Donații Creare cont Autentificare Cuprins mută în bara laterală ascunde Început 1 Istoric 2 Preparare 3 Caracteristici 4 Ozonul din atmosferă Toggle Ozonul din atmosferă subsection 4.1 Influențe asupra sănătății 4.2 Gaura din stratul de ozon 5 Note 6 Bibliografie Comută cuprinsul Ozon 103 limbi Afrikaans Aragonés अंगिका العربية অসমীয়া Asturianu Azərbaycanca تۆرکجه Башҡортса Беларуская (тарашкевіца) Беларуская Български भोजपुरी বাংলা Brezhoneg Bosanski Català کوردی Čeština Cymraeg Dansk Deutsch Ελληνικά English Esperanto Español Eesti Euskara فارسی Suomi Français Frysk Gaeilge Galego ગુજરાતી עברית हिन्दी Hrvatski Hornjoserbsce Kreyòl ayisyen Magyar Հայերեն Jaku Iban Bahasa Indonesia Ido Íslenska Italiano 日本語 ქართული Қазақша ಕನ್ನಡ 한국어 Кыргызча Latina Lietuvių Latviešu Македонски മലയാളം मराठी Bahasa Melayu မြန်မာဘာသာ नेपाली Nederlands Norsk nynorsk Norsk bokmål Occitan Oromoo ଓଡ଼ିଆ ਪੰਜਾਬੀ Polski پنجابی پښتو Português Runa Simi Русский Русиньскый Scots Srpskohrvatski / српскохрватски Simple English Slovenčina Slovenščina Anarâškielâ Shqip Српски / srpski Sunda Svenska Kiswahili தமிழ் తెలుగు ไทย Tagalog Türkçe Українська اردو Oʻzbekcha / ўзбекча Tiếng Việt Winaray 吴语 IsiXhosa 閩南語 / Bân-lâm-gí 粵語中文 IsiZulu Modifică legăturile Articol Discuție română Lectură Modificare Modificare sursă Istoric Unelte Unelte mută în bara laterală ascunde Acțiuni Lectură Modificare Modificare sursă Istoric General Ce trimite aici Schimbări corelate Trimite fișier Legătură permanentă Informații despre pagină Citează acest articol Obține URL scurtat Comută la vechiul parser Tipărire/exportare Creare carte Descărcare ca PDF Versiune de tipărit În alte proiecte Wikimedia Commons Element Wikidata Aspect mută în bara laterală ascunde De la Wikipedia, enciclopedia liberă Pentru alte sensuri, vedeți Ozon (dezambiguizare). Pentru alte sensuri, vedeți Ozun, Covasna. 3</sub>"},"CAS":{"wt":"10028-15-6"},"aparență":{"wt":"gaz incolor, cu miros înțepător"},"odoritate":{"wt":"miros înțepător"},"masa/mol":{"wt":"48,00 g/mol"},"stare_agregare":{"wt":"[[gaz]]oasă"},"densitate":{"wt":"2,144 kg/m{{s|3}} (0 °C)"},"pcttopire":{"wt":"−192,7 °C"},"pctfierbere":{"wt":"5,5 MPa (−112 °C)"},"solubil":{"wt":"494 ml/l(0 °C) în [[apă]], [[acid sulfuric]]"},"EUclasif":{"wt":"''Oxidant''"},"imagehazard":{"wt":"[[Fișier:Hazard_O.svg|40px]]"},"indexref":{"wt":"1,2226"},"dipol":{"wt":"0,53 D"},"NFPA_S":{"wt":"4"},"NFPA_I":{"wt":"0"},"NFPA_R":{"wt":"4"},"NFPA_A":{"wt":"OX"}},"i":0}}]}'>Ozon Denumiri Identificare SMILES [O-][O+]=O[1] Număr CAS 10028-15-6 ChEMBL CHEMBL2447938 PubChem CID 24823 Informații generale Formulă chimică O3 Aspect gaz incolor, cu miros înțepător Masă molară 48,00 g/mol Proprietăți Densitate 2,144 kg/m3 (0 °C) Starea de agregare gazoasă Punct de topire −192,7 °C Punct de fierbere 5,5 MPa (−112 °C) Solubilitate 494 ml/l(0 °C) în apă, acid sulfuric Miros miros înțepător Presiune de vapori 1 atm[2] Indice de refracție(nD) 1,2226 Momentul dipol 0,53 D NFPA 704 0 4 4 OX Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. Modifică date / text Ozonul este a doua formă alotropică a oxigenului, fiind constituit din trei atomi ai acestuia. Formula sa chimică este O3. Molecula sa este instabilă și se descompune după un timp scurt în oxigen diatomic. El este un agent oxidant puternic din care cauză este dăunător omului, producând dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii. Stratul de ozon prezent în atmosfera terestră acționează ca un filtru care reține cea mai mare parte din radiația ultravioletă nocivă solară, reglează temperatura din atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei. Conform FDA, „Ozonul este un gaz toxic, care nu are nicio aplicabilitate medicală în vreo terapie specifică, adjuvantă sau preventivă.”[3] Pentru oameni și animale este puternic otrăvitor.[4][5] Istoric [modificare | modificare sursă] Denumirea de „ozon” provine din grecescul ozein, care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă (1839), izolează și denumește ozonul este chimistul german Christian Friedrich Schönbein, în timpul unor experimente de electroliză a apei conduse la Universitatea din Basel.[6] Formula chimică a fost stabilită după 1865 de Jacques-Louis Soret. Walter Noel Hartley identifică pentru prima dată (1880) proprietatea ozonului de a absorbi razele ultraviolete. Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener publică o lucrare (1934) în care ilustrează mecanismul de descompunere a ozonului sub acțiunea razelor ultraviolete. Preparare [modificare | modificare sursă] Ozonul se obține cel mai simplu de la oxigen, cu ajutorul unei energii străine (căldură, lumină, electricitate), după reacția: 3O2 + 69 kcal = 2O3 Această reacție este endotermă cu contracție de volum[7]. Oxigenul molecular produce oxigen atomic sub acțiunea amintitei energii. Oxigenul atomic reacționează cu cel molecular cu generarea ozonului[8]. Formarea ozonului este în echilibru fotochimic cu disocierea ozonului[9]. Metodele de preparare a ozonului au inerent un randament scăzut datorită instabilității acestei forme alotropice a oxigenului. Se poate produce ozon prin acțiunea unor acizi concentrați (sulfuric, azotic) asupra unor săruri ca permanganat, persulfat, prin electroliza acidului sulfuric concentrat, electroliza apei acidulate cu anod din metal inoxidabil iar apa acidulată neconținând vreun corp capabil de a adsorbi oxigen[10]. Caracteristici [modificare | modificare sursă] Este slab solubil în apă. Este reactiv la temperaturi ambientale cu compușii cu care oxigenul reacționează numai la temperaturi ridicate.[11] Cea mai mare solubilitate apare la tetraclorura de carbon, trei volume de ozon absorbite per volum de solvent. Un alt solvent este sulfura de carbon. Ambele variante de dizolvare produc un amestec lichid colorat albastru. Este diamagnetic. În stare lichidă este parțial miscibil cu oxigenul lichid.[12] Ozonul din atmosferă [modificare | modificare sursă] Tocmai datorită faptului că este instabil, ozonul este foarte rar și se găsește în atmosferă (cea mai mare concentrație a sa este stratul de ozon), la suprafața Pământului (în procent de 1·10-7%) și la 22 de km de suprafața Pământului (în procent de 1·10-6%). Locurile unde ozonul mai poate apărea sunt cascadele și malurile mărilor (rezultat în urma influenței razelor ultraviolete) și pădurile de brazi (produs în urma oxidării terebentinei și a altor compuși organici). Existența ozonului în atmosferă este datorată interacției dintre razele solare ultraviolete și oxigenul atmosferic. Aceste raze, caracterizate printr-o cantitate semnificativă de energie, descompun moleculele de oxigen în câte doi atomi. Ozonul se formează prin unirea a câte trei astfel de atomi, dar este instabil, astfel că din nou atomii se unesc în molecule de oxigen și ciclul se repetă la infinit. Influențe asupra sănătății [modificare | modificare sursă] Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosfera de efectele dăunătoare ale radiațiilor ultraviolete solare (cum ar fi cancerul de piele) și ale radiațiilor electromagnetice potențial periculoase. Ozonul format in apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți sau afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor. În ultimii ani, poluarea chimică (în special cu freon) conduce nu numai la încălzirea globală, ci și la distrugerea stratului de ozon, fenomen cu efecte negative ca: perturbarea echilibrului termic al atmosferei, declanșarea ploilor acide, dispariția unor specii de animale, diminuarea ratei de reproducere a animalelor, creșterea incidenței cancerului de piele și al unor afecțiuni oftalmologice precum: conjunctivită, cataractă. Ozonizatoarele sunt interzise pentru uz casnic în Canada, California și (posibil) în statul New York.[4] Ozonul este un gaz puternic otrăvitor (toxic în mod acut).[4][5] Gaura din stratul de ozon [modificare | modificare sursă] Ca efect al emisiilor de clorofluorocarburi, încă de la sfârșitul secolului XX se remarcă fenomenul de rarefiere a stratului de ozon atmosferic în special deasupra Antarcticii. Aceasta se datorează și prezenței cristalelor de gheață din norii stratoferici din zona polară. Convenția de la Viena Protecția stratului de ozon, intrată în vigoare în 1985 se referă la utilizarea de substanțe și tehnologii alternative care să evite distrugerea acestui înveliș protector. Note [modificare | modificare sursă] ↑ „ozon” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în 5 octombrie 2016. ↑ „ozon”. NIOSH pocket guide to chemical hazards (superseded)[*]. ↑ „Code of Federal Regulations Title 21, Sec. 801.415 Maximum acceptable level of ozone”. U.S. Food and Drug Administration. 1 aprilie 2015. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 18 mai 2016. 1 2 3 Wilson, Janet (28 septembrie 2007). „State bans home ozone air purifiers”. Los Angeles Times. Accesat în 26 iulie 2025. „Ozone Generators as Indoor Air Cleaners”. New York State Department of Health. 7 noiembrie 2014. Accesat în 26 iulie 2025. „Health Canada Regulates UV and Ozone-emitting Devices”. College of Alberta Denturists. 7 iunie 2021. Accesat în 26 iulie 2025. „Health Canada Regulates UV and Ozone Devices”. College of Dental Technologists of Ontario. Accesat în 26 iulie 2025. „Ozone generators may be dangerous to your health” (PDF). Publications du gouvernement du Canada (în franceză). 5 martie 2001. Accesat în 26 iulie 2025. 1 2 „ICSC 0068”. International Chemical Safety Cards (ICSCs). Accesat în 26 iulie 2025. „Substance Information”. ECHA. 19 mai 2023. Accesat în 26 iulie 2025. „Registration Dossier”. ECHA. 19 mai 2023. Accesat în 26 iulie 2025. [nefuncțională – arhivă] „Ozone”. pubchem.ncbi.nlm.nih.gov. 2 iunie 2025. Arhivat din original la 11 iulie 2025. Accesat în 26 iulie 2025. „21 CFR 801.415 -- Maximum acceptable level of ozone”. eCFR. 17 iulie 2025 [1976]. Accesat în 26 iulie 2025. ↑ ro Scurta istorie a Ozonului si a CFC-urilor Arhivat în 12 martie 2016, la Wayback Machine. ↑ Ripan, op. cit, p. 182 ↑ Ripan, op. cit. p.183 ↑ Pauling, op. cit., p. 649 ↑ Ripan, op. cit., p. 185 ↑ Ripan, op. cit., p. 190-191 ↑ Schumacher, Hans Joachim (1 septembrie 1953), „The Solubility Diagram and the Temperature-Composition Diagram at Atmospheric Pressure of the Liquid System Ozone-Oxygen”, The Journal of Chemical Physics, 21 (9): 1610–1611, Bibcode:1953JChPh..21.1610S, doi:10.1063/1.1699311, ISSN 0021-9606 Bibliografie [modificare | modificare sursă] Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză) Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961, pp.182 - …